Dec 28, 2009

Lukoil Cuts Production Growth Targets on U.S. Shale Gas, Demand - Bloomberg.com

Lukoil Cuts Production Growth Targets on U.S. Shale Gas, Demand - Bloomberg.com: "Lukoil Cuts Production Growth Targets on U.S. Shale Gas, Demand"
By Stephen Bierman and Anna Shiryaevskaya
Dec. 8 (Bloomberg) -- OAO Lukoil cut its 10-year output targets as Russia’s biggest non-state crude producer postponed some natural-gas projects on a decrease in European fuel demand and unconventional gas developments in the U.S.
“It looks like our country will face serious problems with gas exports as early as the next decade,” Deputy Chief Executive Officer Leonid Fedun said in Moscow today.
An “acute glut” of gas may arise in the next few years because of rising production of so-called unconventional fuel in the U.S. and Canada, the International Energy Agency said last month. Lukoil plans to boost gas production to about 26 percent of total output by 2019, from about 10 percent now. Its previous 10-year plan to 2016 had targeted 33 percent.
Lukoil will focus on developing new deposits and more profitable projects, Fedun said, while presenting the new strategy. The company cut planned capital expenditure, and seeks to boost accumulated free cash flow fourfold by 2019, he said.
“There were many apparently contradictory statements,” Alexander Korneev, a Moscow-based oil analyst at Citigroup Inc., said in a note to investors. It was “a disappointing strategy yet to be reflected in the share price.”
Lukoil shares fell 2.8 percent to 1643.77 rubles a share on Moscow’s Micex stock exchange.
The focus of acquisitions will shift to adding reserves, Fedun said. The company spent more than $4 billion on refineries and retail networks in the past two years.
Iraq, Kazakhstan, West Africa
Lukoil will seek production assets in Kazakhstan and West Africa, and bid for the West Qurna-2 field in Iraq, Fedun said. Lukoil had sought to have a contract for the project, which was signed and terminated under Saddam Hussein, recognized by the country’s government.
Gas production is expected to lead Lukoil’s planned output gains. The company plans to produce 2.7 million barrels of oil equivalent a day by 2019, compared with 2.2 million barrels a day now, according to the presentation on Lukoil’s Web site. The previous 10-year plan to 2016 targeted 4 million barrels a day.
Of that amount, crude and gas condensate output may rise to about 2 million barrels a day, Fedun said. Third-quarter output was 1.97 million barrels a day, according to Lukoil’s Web site.
Lukoil postponed some of its gas projects as demand slipped and the U.S. made “dynamic” developments in shale gas, Fedun said. Some existing projects boast cheaper costs than liquefied natural gas and unconventional gas projects and would provide free cash flow of over $6 billion through 2019, Fedun said. Lukoil’s largest natural gas projects are in Siberia, the Caspian Sea region and Uzbekistan in Central Asia.
Spending Cuts
Capital expenditures in exploration and production may reach $60 billion, 20 percent less than under the previous plan, according to the presentation. Investments in refining may reach $25 billion. The new strategy is based on oil at $64 per barrel.
Under the new strategy, Lukoil plans to boost refining capacity by about 3.6 percent to 72.6 million metric tons a year, or 1.46 million barrels a day, through upgrading refineries and increasing the proportion of high value products, Fedun said. The Moscow-based company had aimed to refine 2 million barrels a day under the previous plan.
Output of gasoline and diesel that meet European quality standards will increase by 39 percent in the period, Fedun told reporters in Moscow today. Fuel oil production will be cut by 14 percent, he said.
Disappointed
The presentation showed a target for accumulated free cash flow of between $45 billion and $50 billion during the 10-year period. The dividend payout ratio may increase by over 30 percent through 2019, according to the presentation.
Investors were looking for a 40 percent dividend payout ratio, Korneev said.
“I was disappointed in the lack of clarity on distribution of cash among shareholders, dividends and buybacks in the near future,” Maria Radina, a Moscow-based analyst at Nomura International Plc, said at the presentation in Moscow.
Lukoil’s third-quarter profit slumped 41 percent to $2.06 billion after world crude prices declined, missing the $2.18 billion median estimate of eight analysts surveyed by Bloomberg, the company said.
To contact the reporter on this story: Stephen Bierman in Moscow at sbierman1@bloomberg.net; Anna Shiryaevskaya in Moscow at ashiryaevska@bloomberg.net
Last Updated: December 8, 2009 13:21 EST

Dec 27, 2009

Se spulberă toate miturile comuniste - Radio Free Europe/Radio Liberty © 2009

Se spulberă toate miturile comuniste - Radio Free Europe/Radio Liberty © 2009

Se spulberă toate miturile comuniste

Alexandru Tănase

23.12.2009

Bilanț 2009 și perspective 2010 văzute de ministrul de justiție Alexandru Tănase

Politicienii fac bilanţul anului 2009 dar mai fac si prognoze pentru 2010. Europa Liberă a discutat aseara cu Alexandru Tanase, ministru al Justitiei, care mai intai spune cum a fost anul care trece in istorie.

Valentina Ursu: Se apropie sfarsitul anului si e tocmai potrivit sa facem o retrospectiva: ce a mers, ce nu a mers, pentru ca a fost pentru prima oara de la proclamarea Independentei Republicii Moldova cand cetatenii au fost chemati de doua ori la vot, au avut loc si actiuni de protest postelectorale. Domnule Tanase, in calitate de ministru, dar si ca deputat sa va intreb prin ce s-a remarcat 2009?

Alexandru Tănase
: 2009 este anul cand, contrar oricaror calcule şi expectative realiste, au fost debarcati de la putere comunistii, a fost demolat ultimul regim comunist din Europa. Nu a fost usor, dar probabil ca este mult prea complex acest an si au avut loc mult prea multe evenimente. Anul ăsta au avut loc manifestatii populare de amploare. Urmaream la TV un documentar cu evenimentele de la revolutia din decembria din 1989 din România. Sincer sa fiu, ceea ce s-a intamplat la Chisinau am gasit mult mai structurat si mai exact ca actiuni si ca si finalitate. Pana la urma, in Republica Moldova, dupa evenimentele din 6 si 7 aprilie au avut loc alegeri anticipate, care de fapt au spulberat Partidul Comunistilor de la putere, in ciuda faptului ca mai au inca multe mandate in Parlament.

Valentina Ursu: Dar cand vom afla adevarul despre 7 aprilie?

Alexandru Tănase: Stiti foarte bine ca functioneaza acum o comisie in Parlament. Dl. deputat Nagacevschi este presedintele acestei comisii. Evenimentele au fost mult prea complicate si adanc camuflate.

Valentina Ursu: Se zvoneste ca ar fi disparut anumite documente, chiar dosare ar fi fost distruse. Sa fie, oare, asa?

Alexandru Tănase
: Sigur ca da. Comunistii inainte de a pleca de la putere, au dat indicatii la foarte multe institutii de stat să distruga corespondenta secreta, o serie de documente, care ar putea sa-i incrimineze in privinta celor intamplate pe data de 6 si 7 şi dupa 7 aprilie, cand au avut loc represalii violente impotriva tinerilor, fara absolut niciun fel de justificare logica.

Valentina Ursu: Cunoasterea adevarului despre evenimentele din 7 aprilie ar fi in defavoarea fostei guvernari comuniste?

Alexandru Tănase
: Sunt absolut convins ca va iesi la suprafata adevarul si va fi ultimul cui, hai sa zicem aşa, in sicriul politic al Partidului Comuniştilor. Deoarece ei au si pierdut alegerile, din cauza la 7 aprilie. S-o spunem aşa cum este. Planul lor initial urmarea putin alt scop. Ei credeau ca vor reusi sa foloseasca intreaga masinarie de stat pentru a speria populatia, a o isteriza, a crea un pericol fals al democratilor. Dar acum, daca observam, incet dar sigur, se spulbera toate miturile comuniste. Si cu 7 aprilie s-a vazut ca de fapt ei au fost care au organizat. Sperietorile lor că daca vin democratii se vor inchide scolile ruseşti nu s-au adeverit. Sperietorile ca in cazul in care preiau democratii puterea se vor plati pensiile cu intarziile sau platite cu caloş sau barter – nimic nu se adevereşte. Dimpotrivă! In ciuda unei crize fara de precedent, cu o mosteniri absolut dezastruasă, care se cifreaza doar la estimarile prealabile in suma de 8 mlrd de Euro, noi reusim sa platim salariile si pensiile.

Valentina Ursu: Si totusi daca e sa analizam ceea ce se intampla in cadrul AIE, fiecare componenta, adica fiecare partid ar avea anumite rezerve faţă de ceva sau cineva.

Alexandru Tănase
: Este adevarat ca suntem 4 partide politice distincte, 4 partide care impartasesc viziuni pe alocuri diferite. Este ceva absolut normal. Si in cadrul unei familii sotul si sotia se intampla sa nu aiba o intelegere totala asupra tuturor problemelor cu care se confruntă.

Valentina Ursu: Coalitia liberal-democrata este una functionala?


Alexandru Tănase: Pe moment este functionala.

Valentina Ursu: Dar pe viitor?


Alexandru Tănase: Eu sincer sper ca vom reusi sa comunicam, sa ne convingem reciproc unii pe altii pentru a vota anumite proiecte. Avem puncte de vedere diferite nu asupra unor chestiuni abstracte, dar asupra unor proiecte de legi regulatorii pe care urmeaza sa le resimta fiecare cetatean.

Valentina Ursu: Si totusi aceasta majoritate parlamentara nu a reusit sa aleaga şeful statului. Acum toata lumea se intreaba ce fel de criza parcurge Parlamentul de la Chisinau una constitutionala sau una politica?


Alexandru Tănase: Este o criza constitutionala.

Valentina Ursu: Dar ce ne poate aduce 2010? Un an cu preşedinte ales sau un an cu anticipate parlamentare?


Alexandru Tănase: Sunt convins ca va fi un an cu preşedinte ales, la fel cum sunt convins ca vor fi alegeri anticipate. Legea spune extrem de clar ca in cazul in care se alege şeful statului, Parlamentul se dizolva. Noi am introdus o claritate in acest sens. Urmand spiritul legii, noi nu avem cum sa nu petrecem alegeri anticipate in august, septembrie, octombrie 2010. Ramane deschisa problema cu alegerea sefului statului.

Valentina Ursu: Dar si cea privind adoptarea unei noi Constitutii.

Alexandru Tănase: Da, reforma constitutionala. Că nici aici nu este o intelegere totala despre ce facem. Adoptam o noua Constitutie sau modificam actuala Constitutie.

Valentina Ursu
: Ce ar fi mai bine?


Alexandru Tănase
: Ideal ar fi sa avem o noua Constituie. Problema este cat de realistic ar fi un asemenea proiect si in ce masura el are şanse sa fie dus pana la bun sfarsit.

Valentina Ursu: De ce n-ar avea şanse?


Alexandru Tănase: Este necesar ca acest punct de vedere sa fie impartasit si de restul actorilor politici. Eu nu sunt convins ca ei au aceleasi viziuni asupra acestei probleme. Am avut unele discutii cu unii colegi din AIE care au anumite rezerve vis-a-vis de capacitatea clasei politice de a merge coagulat spre adoptarea unei noi Constitutii. Exista si un punct de vedere ca ar fi termenii prea restranşi şi mai avem de discutat si cu reprezentatii Comisiei de la Veneţia sa vedem exact care sunt viziunile lor.

Valentina Ursu: Pana la un eventual scrutin parlamentar va fi sau nu un referendum constitutional?

Alexandru Tănase: Avem nevoie de un referendum pentru a efectua o reforma constitutionala. Ceea ce urmeaza sa stabilim: care este continutul acestei reforme constitutionale? Adoptam o noua Constitutie sau o modificam pe actuala? Ce facem cu institutia sefului statului? Avem sau nu nevoie de aceasta institutie?

Valentina Ursu
: Adica Republica Moldova ar putea sa ramana o ţară cu regim parlamentar.


Alexandru Tănase
: Nu. Noi trebuie sa decidem, asta este ideea. In cazul de faţă trebuie să tinem cont de specificul si mentalitatea locuitorilor, poporului Republicii Moldova. Nu poti sa faci un document abstract care suna foarte bine in crestomatie sau intr-un manual de drept constitutional, dar care ar funcţional extrem de prost tinand cont de relieful politic pe care il avem noi. Cea mai buna solutie pentru moment este de a stabili prin referendum procedura alegerii sefului statului care din punctul meu de vedere si al majoritatii cetatenilor Republicii Moldova trebuie sa fie ales prin vot direct. Dar asta inseamna, implicit, să intervenim si la competentele sefului statului. Deoarece e putin diferit statului unui preşedinte ales de intreg poporul decat unul ales de Parlament. Să gasim acel consens să efectuam referendumul, sa modificam Constitutia, si in toamna, cand vom intra in alegeri anticipate, să intram cu alegeri parlamentare, alegeri prezidentiale. Ar mai exista si optiunea sa efectuam alegerile nu in toamnă dar in primavara anului 2011. Deoarece avem alegeri locale.

Valentina Ursu: Ar fi bine să coincidă alegerile parlamentare cu cele locale?


Alexandru Tănase: Nu vad o problema. Noi am avut experienţa cand PCRM avea conducerea tarii la nivel central dar la nivel local la conducere erau reprezentantii opozitiei.

Valentina Ursu: A fost o incompatibilitate politica.

Alexandru Tănase: Mult prea mare, speram ca nu vom mai avea o asemenea situatie ca un partid gen PCRM sa mai fie la putere şi indiferent cine ar conduce ţara la nivel local sau central, să aibă o abordare responsabilă.

Valentina Ursu: Aşa sau altfel, inceputul lui 2010 pare a fi unul promitator, pentru că Republica Moldova va incepe sa negocieze un acord de asociere cu UE. Aceste negocieri se refera implicit şi la aspectul juridic. Republica Moldova inca nu a reformat procuratura, mai are si alte restante. Or despre reforma in justitie, se vorbeste ca a fost blocata punct cu punct iara aceasta reforma este imperativ necesara.

Alexandru Tănase
: Justitia moldoveneasca este la pamant, si nu doar din punct de vedere institutional, dar si din punct de vedere al persoanelor care sunt implicate in acest proces. Coruptia si controlul politic pe care l-au exercitat Partidul Comunistilor asupra justitiei pur si simplu a spulberat coloana vertebrala a institutiei si orice iluzie ca acest sistem poate fi usor reformat, ceea ce inseamna ca noi avem reforme substantiale.

Valentina Ursu: Redarea increderii cetatenilor in judecatori si in actul de justitie se impune mai mult ca niciodata pentru ca aceasta incredere aproape ca lipseste.

Alexandru Tănase
: Este la cea mai joasa cota la care s-a ajuns candva. Pentru a efectua reforme substantiale in justitie este necesar ca toate mecanismele statului sa functioneze perfect. Asta inseamna ca noi avem nevoie de un şef de stat, de un guvern functional, de o majoritate parlamentara capabila sa inteleaga si sa sustina aceste proiecte, sa-şi asume aceasta batalie pentru o justitie libera. La ora actuala avem foarte mari probleme in ceea ce priveşte influienţa unor cercuri din justitie asupra politicului care, va spun deschis, blocheaza anumite proiecte.

Valentina Ursu: Şi cum scapa justitia de această influenţă?

Alexandru Tănase: Prin alegeri parlamentare cu stabilirea unor actori si a unei majoritati stabile, cu un guvern stabil, cu un şef de stat stabil, cand toate institutiile statului functioneaza perfect, nu cu presedinte interimar, cu un guvern care isi exercita atributiile, dar nu stie cand isi va incheia mandatul. Este complicat psihologic sa-ti impui autoritatea intr-o asemenea atmosfera. Sunt convins ca după alegerile anticipate care vor avea lor, problema justitiei va deveni problema numarul unu.

Valentina Ursu: Ce ar avea de castigat Moldova daca ar avea o justitie de calitate?


Alexandru Tănase
: Nu vom avea niciodata un nivel de trai decent, investitii, locuri de munca, stabilitate, siguranta in ziua de maine, atata timp cat va functiona justitia. O justitie functionala am in vedere. Cum se simte un om care stie ca el e neprotejat in faţa nimănui. Orice functionar poate sa comita orice abuz cu el, iar daca merge in instanţa de judecata si nu are bani, el pierde dosarul. Omul ăsta mai are incredere in ţara asta? Sigur ca nu are. Cum se simte un om care merge in instanta cu o actiune simpla de divort care poate sa dureze ani de zile. Si multe alte situatii, nu mai vorbesc de instantele economice care sunt o adevarata calamitate pe capul economiei moldoveneşti, şi care creeaza foarte mari dificultati. Sunt dosare care se examineaza 5 ani de zile. Avem un diagnostic clar stabilit, pe componenta justitiei prin hotararile Curtii europene. Asa ca intelegere exista, noi deocamdanta nu avem inca o unanimitate vis-a-vis de cum sa dam startul acestei reforme.

Valentina Ursu: Dar oare va veni un timp când cel nedreptăţit va primi dreptate, iar cel care a judecat pe nedrept va fi el judecat şi pedepsit.


Alexandru Tănase: Chiar la sedinta anterioara a Consiliul Superior al Magistraturii am acceptat intentarea unui dosar penal impotriva unui judecator la solicitarea procuraturii generale.

Valentina Ursu: Dar vorba ceea, cu o randunica nu se face primavara.


Alexandru Tănase
: Noi transmitem un mesaj. Nu putem interveni in justitie si nici nu o vom face, cu descinderi, disponibilizari şi arestări in masa cum au facut-o comunistii. Daca observati, nu s-a schimbat nimic spre bine, ba chiar lucrurile au degradat. Important este sa transmitem politic mesaje că „Cei care incalca legea, vor fi urmariti penal.” Şi cei care lucreaza in acest sistem sigur ca vor fi mai atenti si mai prudenti in actiunile lor. In fond va avea cetateanul de castigat. In fond va avea de castigat cetateanul. Va beneficia de procese mai rapide, calitative, obiective.

Valentina Ursu: Ministrul de justitie Alexandru Tănase poate spune foarte clar si increzator cand Republica Moldova va fi un stat de drept?


Alexandru Tănase: In cazul in care în Republica Moldova se instaurează o stabilitate institutionala, in cazul in care reusim sa avem o majoritate functionala, stabila, democratica – 60 de mandate in viitorul Parlament, pentru o perioada de 4-5 ani de zile, noi nu vom recunoaste justitia moldoveneasca. Suntem in ajunul sarbatorilor de Crăciun. Intram intr-un an nou foarte interesant, foarte important. Nu cred ca e bine sa dam mesaje prea siropoase, prea optimiste, dar lucrurile se vor schimba.

Valentina Ursu: La intrebarile Europei Libere a raspuns Alexandru Tanase, ministru al justitiei.
Fears of new Russia-Ukraine gas dispute on the rise | Europe ...
Ukraine is dismissing Russian claims that it is having trouble paying its gas bill despite a shortage of IMF funds and cold temperatures. DW-WORLD.
Kyiv Post. Independence. Community. Trust - Ukraine abroad ...
Deutsche Welle: Fears of new Russia-Ukraine gas dispute mount. Today at 21:20. Ukrainian Prime Minister Yulia Tymoshenko denied accusations on Saturday by ...
RedTram News Search Engine | Fears of new Russia-Ukraine gas ...
Fears of new Russia-Ukraine gas dispute mount. 27.12.2009 05:38. Ukraine is dismissing Russian claims that it is having trouble paying its gas bill despite ...
Fears Of New Russia-Ukraine Gas Dispute On The Rise - Congoo
Ukrainian Prime Minister Yulia Tymoshenko Denied Accusations On Saturday By Russian Gas Exporter Gazprom That The Country Would Be Unable To Pay Its Energy ...
France24 - Gazprom says Kiev faces 'serious problems' paying for gas
AFP- The head of Russian gas giant Gazprom said Friday that Ukraine had cut back on purchases of Russian gas since mid-December and appeared to be facing ...
Fears of new Russia-Ukraine gas dispute mount
Deutsche Welle
Ukraine is dismissing Russian claims that it is having trouble paying its gas bill despite a shortage of IMF funds and cold temperatures. ...
See all stories on this topic Google Blogs Alert for: Russia Ukraine gas
Ukraine denies that has difficulties in paying for Russian gas ...
By admin
The chairman of Gazprom, Alexei Miller, said last Friday that Ukraine has minimize gas purchases from Russia since mid-December due to very serious difficulties in the payment of supplies. Gazprom is considered as “very serious ...
Maria Dim's Blog - http://mariadim.hostoi.com/
Russia and Ukraine: End Of Decade
By dimakrozlovae
Ukraine and Russia sparred over the Russian Black Sea Fleet in Crimea and the 2008 Russia-Georgia war. Disputes over natural gas pricing prompted Moscow to cut off supplies twice, in 2006 and again in 2009.At decade's end, Russian Prime ...
Russia and Ukraine - http://russiaandukraine.blogspot.com/
Tymoshenko denies that Ukraine would not be able to pay their gas ...
By master
Ukrainian Prime Minister Yulia Tymoshenko, has denied assertions Saturday President of the Russian gas monopoly Gazprom, Alexei Miller, under which Ukraine would be able to pay their bills for imported gas in December, ...
Romania: financial - http://financial.online-romania.com/
Amsterdam, UK airports intensify security
Fears of new Russia-Ukraine gas dispute on the rise (more) · 2009 12 26. UK: The Times names killed Iranian protester ... Islamists claim killing of Russian priest (more) · 2009 12 26. Police challenged over British 9/11 plot (more) ...
Top Stories - Top Stories - http://hdlns.com/g1
Eastern Europe Watch: The Continuities between the Soviet Union ...
By Eastern Europe Watch
This blog will look at such sujects as the transformation of Poland into a US satellite state, its relationship with Russia,Ukraine and Belarus, energy security and the Great Game over the oil and gas pipelines which determines ...
Eastern Europe Watch - http://easterneuropewatch.blogspot.com/

AUDIO: Apropiere fără precedent UE - Republica Moldova | Moldova | Deutsche Welle | 22.12.2009

AUDIO: Apropiere fără precedent UE - Republica Moldova | Moldova | Deutsche Welle | 22.12.2009

Moldova | 22.12.2009

Premierul Republicii Moldova, Vlad Filat

Premierul moldovean, Vlad Filat, a explicat într-un interviu în exclusivitate pentru Deutsche Welle strategia de apropiere a ţării sale de blocul comunitar şi priorităţile noii administraţii de la Chişinău.

Republica Moldova va demara la începutul lui 2010 discuţiile pe marginea semnării unui Acord de Asociere cu Uniunea Europeană. Decizia a fost luată miercuri 21 decembrie la Bruxelles în cadrul reuniunii Consiliului de Cooperare Republica Moldova - Uniunea Europeană.
Ascultaţi interviul cu Vlad Filat accesând fişierul audio de mai jos.
Autor: Susanne Henn, DW Bruxelles
Redactor: Robert Schwartz

Iliescu: Discurs Revolutionar| Ion Iliescu. Revolutionary Speech

Curentul - Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata

Curentul - Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata
Scris de Victor Roncea, Vladimir Alexe
"Nu am de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit, pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat", afirma azi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg de conspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Ani cand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu - considerat pana atunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motive legate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secrete sovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate de asasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiunea KGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu in crimele din decembrie 1989.


Gorbaciovistul


Nu este foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat” priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar de catre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 de ani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca „Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurile celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara” Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui Silviu Brucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU din Romania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur de asta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu a fost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel, prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania, „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.


Biografia secreta a „candidatului manciurian”


Trecutul lui Ilescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oamenii simpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel Ilici Iliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mare parte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti. Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentilor anti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificarea originilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR, Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cu vederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.
Conform biografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor –, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau Vasili Ivanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia tarista pentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta „proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu o caldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenita fiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis la Doftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind, Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea pe Ionut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii de semi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutii politici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie, mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul „rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa la Ana Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamului Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceasta combinatie – Pauker-Draghici - se trage si o parte din ascensiunea sa politica. Iata o particica din istoria reala:

Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici

Stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea lui Nicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precum si propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul lui Alexandru Draghici a lui Ion Iliescu.

Asa cum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef al Securitatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. In ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalul la functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sa castige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet s.a.

Dupa preluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu a criticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii '50 - in care Draghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si el parte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile si ilegalitatile” pe care acum, dupa '65, le critica, a reabilitat anumite victime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor.
Printre acestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fost degradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum sta scris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclus din CC al PCR.

Interesant este ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propus ca “membru plin” tocmai pe... Ion Iliescu. In CC al PCR, Alexandru Draghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate.
Propunandu-l pe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai ca scapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el – dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si il va sustine.
Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu!
Se stie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul lui Iliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un “disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propus membru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu. Stenograma din aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele din situatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati ale CNSAS.

Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968

Nicolae Ceausescu: Punem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central a tovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cineva impotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata in unanimitate (...) Avand in vedere ca Comitetul Central s-a descompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem in cadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, pe tovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi?
Toti tovarasii: Da.
Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi?
Toti tovarasii: Nu.
Nicolae Ceausescu: Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea (sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. E cineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasul Iliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”.

La „studii”, in URSS

Inainte de a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM, calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenit Secretarul "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani" aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica - asa cum o indica si titulatura - subordonata direct conducerii Komsomolului, asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana la dorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas si un ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa.


Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu

Intervievat zilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, de catre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-si asume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” va demonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesant ca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prin aceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executiei maresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost "acuzator public" al "Tribunalului Poporului". Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, de recunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadism ritualic, a cuplului Ceausescu:

Tartorul Brucan

Silviu Brucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice, juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public sau deghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat si aspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facuta fara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveam nicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militare au dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionau impotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca decizia a fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate la televizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si a lasat armele".

Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu


Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989": „In 24 decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doi cate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea. Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de sub escorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-au uitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tip respingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poate infiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional...», si aici, atentie: «...ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca faptele exista pentru aceasta condamnare»".

Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”

Sergiu Nicolaescu pentru „Adevarul": „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu sau nu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sa salvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie. Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc, parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara pe Ceausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia il spanzurau de picioare".

Grupul ucigas

Conform datelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor este urmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agent KGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu (fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), Petre Roman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat ca fiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu (reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), Dan Martian (absolvent al Universitatii "M. V. Lomonosov" din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu, din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu (personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete) si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat in perioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilor declaratii).


Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti


Trecerea celor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait lui Iliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasa la iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afara scenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de „Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in “revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unele marturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie '89, insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu enervat. Si totusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi) inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriul unui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreaza modul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si a unei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poate elimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul de armata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poate numi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina.


Ziua generalilor


Iata ca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-are importanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati au actionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, ca Mihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir, generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce sunt de alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal in evenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunt tardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor Atanasie Stanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu si cuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul...”, coroborate cu alte date scoase la lumina de Vladimir Alexe - si pe care le prezentam, in exclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiar azi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: ca Parchetul sa doreasca sa-si faca datoria.

Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB

Din marturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, general Victor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatia privind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste 1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutori citati mai sus: „VAS: Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu la minister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.

AMS: Asta era un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat?
VAS: GRU si KGB combinati.
AMS: In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele din Romania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si, implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asa apare logic. (...)
AMS: Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentru protectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol.
AMS: Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri.
AMS: Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fost declansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – nota red) intrate in tara la inceputul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.”


„Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti

In ciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini in fosta URSS, afirma: "Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturi straine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declarat luna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului de la Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-a discutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-o lovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmat despre eliminarea Ceausestilor: ''Sigur ca ar fi fost avantajos, din punct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, in conditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce a contat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noi sacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cu fiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de a organiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multe improvizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara. Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Ca premisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corecta s-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, a scazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic au incetat''. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentru a-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere a fostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes la voluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, de complicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al „revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizat rechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989).

Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional”

Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul Editurii Tehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “Tribunal Militar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu.
La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa de dorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”.
La punctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” - infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
Iar la punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“.
In incheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale”.
Cateva precizari sunt importante.

Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie

Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN.
Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989. Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului de catre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat.
La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “Tribunal Militar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de “presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret.
Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat.

Tribunalul a fost ilegal

Gelu Voican Voiculescu - incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare de calitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: “Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” lui Iliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnau la moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial. Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare.
Ceea ce inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurpare de titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni.
Rezulta si ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotii Ceausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la randul lui, un caracter ilegal.
Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani.
In dorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate in asasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria “legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca, deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se mai tinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”.
Gelu Voican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care a procedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotii Ceausescu – prinsi de “popor” - ar fi fost spanzurati sau impuscati (cum se intentionase, tot in „cadru organizat”).
Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca - asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”.
Ion Iliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal Militar Exceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acest tribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
Astfel incat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ - inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal.

Mascarada de proces

Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere.
Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu.
Deci se stia - inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fie executati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte de inceperea procedurilor legale.
Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive.
Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desi decretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legale in vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea de probe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati din oficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista).
Fara ca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moarte legea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima clipa, Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi. Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit.

Falsele capete de acuzare

Rechizitoriul intocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneaza capete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu au existat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea, inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio „Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma din unitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin ca acestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, cand Ceausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte de diversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU. „Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil, pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui Nicolae Ceausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie 1989 a fost executata pe loc.

Voican, Ceausescu si semnul lui Marte

Interesante sunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost, de fapt, executati.
Din dimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatia frigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu creta semnul lui Marte.
Groparilor li s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de “teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in '89, cruci: fusesera uitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar: 1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere si buletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belis si notarul sectorului 1, Adrian Toma.

Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu

Cei doi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept, asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era o ocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, care a condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocazie sa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acest lucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora.
Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces.
Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea de calitati oficiale”.

Video-executia trucata

Dupa dezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte) privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu in momentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmat executarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucat videocaseta procesului si executiei.
Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei.
Cu acea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda se intrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legau mainile sotilor Ceausescu.
Urma apoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unor impuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sa se poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de la fata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulterior executiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid.
Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu.
Iata insa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o banda de 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda despre care se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, a evenimentului.
Asadar, a doua videocaseta!

Doua executii

Examinand-o cu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick le Ribault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, a ajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani.
Expertii francezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicat capul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-a imprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul devenise teapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu cateva momente mai inainte.
S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”.
Tot pe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca, desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau - in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acele gloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs in jurul cadavrului sau.
Expertii francezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nu prezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executie si intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca cei doi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmarii executiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurile parvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu uciderea celor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu.
Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.

Exhumarea interzisa

Potrivit grupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cuplului Ceausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (in martie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini, pentru confirmarea verdictului lor.
Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii.
Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate.
Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta - a treia! - completa, cu procesul si executia?

O alta moarte misterioasa

Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad de dupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic – care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme si fotografii legate de evenimentele din decembrie 1989.
Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa.
Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu.
Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”.

Operatiunea „Plecam pentru a ramane”

In “Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, Vladimir Bukovski scria sub titlul “L'Empire du moindre mal”: “Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”.
Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB.
Strategia urmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, si urmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului.
Alexandre de Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest sens pe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat: “URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanul vostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990).
Aceasta strategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi in practica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane” (vezi “Les marches lointanes de L'Empire: partir pour rester”, in Jean Marie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea).
Si mai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”, a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul lui Potemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat:
“In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment, Midstream, 1900, pag. 1).
Lucrurile se vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternica revenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are loc in Rusia lui Vladimir Putin.

Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea”

Cand i s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat din decembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevarului drept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului 1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimul dinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoaste acest lucru.
Iata ce scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989. Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia - “un complot pentru abolirea regimului comunist” - a fost organizat si declansat chiar de KGB.
Marturia lui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fi sa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”.

Spetnaz in actiune

Generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), a sosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri “Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, in civil).
Generalul Grusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB la Praga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) au condus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurarii evenimentelor.
Evenimentele de la Praga au fost “starnite” - cu ajutorul ofiterilor sovietici “visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a unei victime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest.
Ofiterii “Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”.
In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera.

Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit”


Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detalii despre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”.
Toporovski adauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fi prezentat dificultati”.
Despre “turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi la Bucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatii si, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – nu mai are rost sa vorbim.
Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineata de 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit de toti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central al partidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasat in mana complotistilor.

Si Erich Honecker recunoaste


La 21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, a acordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat: “Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, care n-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie sa fie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, data fiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG”.
Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu: “O scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului 1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti” (interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15).
Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste.

“Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start”

Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989.
Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”: “Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea (schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”.
Istoricul ungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pe gat”.
In Romania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984. In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor din decembrie 1989 - “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “Frontul Salvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui au sustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu.
Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter Roman In primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza.
Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”.
Iliescu venise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevic naturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinut functii de prim rang.
Generalul Militaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordat pe Iliescu: “Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?”.
Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net.

„Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta”

Dar, dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze la Consiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste.
Principala dilema a fost explicata - nu fara umor – de generalul Militaru astfel: Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuia organizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre “revolutia romana“.
Militaru in schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutie eficace. “Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic”.
Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-a amintit in primavara anului 1990 generalul Militaru.
Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
Mai la est de Herastrau.
Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989.
De ce?
Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.